Ceramica Horezu

Pe Costica Mischiu l-am cunoscut in 2016 la o expozitie in aer liber, intr-un decembrie in care nu iti prea doreai sa zabovesti prea mult pe afara. Ne-am imprietenit rapid la un zaibar si o carne de porc la garnita neincalzita, ca nu era vreme de asa fineturi.

Bunicul lui, Ion Mischiu era ceramist si el a mostenit mai tarziu mestesugul si ceva scule, pe care parte din ele pe care le foloseste si azi. Prin 1992 a inceput sa cocheteze cu arta si din 1997 cu acte in regula, in sensul ca de atunci traieste numai din ceramica.

Ori de cate ori il suni gafaie! Ba repara tractorul, ba cara pamant, ba baga la malaxor, ba ca modeleaza la roata, ba... ba... ba.... Doarme putin, la 5 e in picioare vara-iarna, cica nu mai are somn. 
Este mester popular acreditat, cu patalama la mana. Chiar doua: una de mester polpular si o a doua de maestru ceramist. La fel si sotia sa, Maria cea care se ocupa cu decoratul majoritatii obiectelor. Toate ulcelele pe care le face sunt decorate cu motive traditionale zonale si smaltuite cu smalt alimentar, dupa care arse la 1020 grade C numai bune de cuptor si microunde.

Ne infrumuseteaza casa, chiar daca sunt pe perete sau pe masa pline cu mancare. Produsele pot avea mici imperfectiuni cauzate de procesul manual de fabricatie.

Ceramica de Horezu face parte din 2012 din Patrimoniul Cultural UNESCO. Un mestesug traditional unic, in care barbatii se ocupa de extragerea lutului si plasmuirea obiectelor ceramice iar femeile le decoreaza cu motivele specifice. Culorile sunt vibrante, naturale si variaza de la maro inchis, verde, albastru pana la alb si ivoriu. Cocosul, simbolul ceramicii Horezu, anunta victoria Soarelui asupra noptii si intunericului.