Scrijele
De Bogdan am auzit acum un an si jumatate, de la un bun prieten apicultor caruia ii povesteam ce vrem sa facem. Si, cum se intampla mai mereu cu prietenii prietenilor, chimia a fost de la primul telefon!
E nascut peste deal de mine, in Oituz si, ca mai toti din zona, dupa terminarea liceului, a plecat la facultate. A ales Iasiul si acolo a si ramas. Scrie si ofera consultanta pe fonduri europene din 2008 pentru diverse afaceri si calatorind foarte mult prin tara si-a dat seama ca cei care detin livezi nu isi folosesc la capacitate maxima produsele. Si uite asa, prin 2015, s-a indragostit de partea de productie/ procesare a fructelor. Adevarul este ca e frumos sa vezi cum iese din mana ta un produs gata de pus pe raft.
Dupa mai multe incercari si externalizari ale productiei, in 2018 a reusit sa isi amenajeze spatiul propriu langa Iasi si sa isi cumpere toate sculele si cuptorul de care avea nevoie, cum altfel decat pe fonduri. Acum e liber sa experiemnteze si sa deshidrateze cam toate fructele care ii ies in cale – a promis ca de la anul vine cu lucruri noi.
Cand am deschis punga de la Scrijele, am gasit fix ce uscam pe soba iarna, cand eram copil. Am prins drag de merele uscate de la mamaia. Ea le taia si le punea la uscat sus pe soba. Le rontaiam cu nuci, paine si ceva sare, seara inainte de culcare.
Una peste alta, bravo Bogdane! Ti-a iesit.